Liga I de fotbal a fost ani la rând un campionat în care mulți fotbaliști străini, în mare majoritate portughezi, brazilieni sau sârbi au reușit să-și pună în valoare calitățile. Pentru mulți dintre aceștia fotbalul românesc nu a însemnat doar „sărăcie”, așa cum și-a amintit Martin Freisl, ci un campionat în care s-au realizat ca jucători, o oportunitate de a câștiga trofee, o rampă de lansare și chiar o șansă de a câștiga bani buni la un moment dat.
Sunt încă mulți străini care își aduc aminte cu plăcere de anii petrecuți în Liga I, iar un exemplu în acest sens este mijlocașul portughez Nuno Filipe Viveiros. Acum în vârstă de aproape 37 de ani, Nuno a plecat din România în urmă cu patru ani, după 8 sezoane (2008-2016) petrecute în Liga I, cu bune și cu rele. Acesta își amintește cu plăcere de fotbalul românesc și evită să împroaște cu noroi, așa cum o fac mulți după ce pleacă. Asta chiar dacă a luat și țepe de zeci de mii de euro la noi. „Din fericire, am mai multe amintiri plăcute în România”, spune lusitanul.
Contactat de ProSport, Nuno Viveiros a acceptat să puncteze principalele repere ale carierei lui în România. 8 ani în care a cunoscut, satisfacții și oameni de la care a învățat multe, dar și multe neîmpliniri.
Aflat acasă, pe Insula Madeira, împreună cu familia, Viveiros nu se plictisește. S-a lăsat de fotbal în urmă cu un an, după ce a activat două sezoane la liga a 3-a în țara sa natală, dar acum învață pentru a deveni director sportiv cu diplomă. „Pe insulă totul este în siguranță, la Madeira au fost doar câteva zeci de cazuri de Covid-19, vreo 60, dar de câteva săptămâni nu s-a mai înregistrat nicio infectare. Asta pentru că au fost luate măsuri din timp, a fost închis aeroportul, iar cei care au mai ajuns aici au fost carantinați”, spune Nuno.
Jucător cu 199 de meciuri pe prima scenă, Viveiros se întoarce în timp și își amintește că nivelul fotbalului românesc era extrem de ridicat în 2008, când a ajuns la Politehnica Iași.
„Nu știam foarte multe despre campionatul României atunci când am venit aici, în 2008. Doar că erau mulți jucători portughezi la Cluj, între care Cadu, Semedo, Toni, brazilianul Didi, Manuel Jose, mai era Nuno Diogo de la Farul. Erau mulți portughezi în Liga I. Am rămas surprins când am ajuns la Iași, am prins vremea când erau vreo 7 echipe care se băteau la titlu. Era ceva incredibil!
Mai era câte o echipă care venea cu un investitor nou și spunea că se bate la cupele europene. Dar unde să te bați la cupele europene când erau 7 echipe care trăgeau la titlu? Erau Steaua, Dinamo, Rapid, Timișoara, Vaslui, CFR Cluj, Urziceniul care a ieșit atunci campioană. Când am ajuns atunci în România era ceva incredibil, să se bată 7 echipe la titlu! Și se băteau până la sfârșitul campionatului”, a declarat pentru ProSport fostul mijlocaș Nuno Viveiros, care este de părere că nivelul fotbalului din Liga 1 a scăzut mult în ultima perioadă.
Lusitanul crede că în ultimii ani au fost bani mai puțini la echipe, iar acest lucru se traduce prin faptul că nu mai pot fi aduși jucători de o calitate peste medie din campionatele străine. „Acum a scăzut mult nivelul. De mai mulți ani. Pentru că sunt și bani mai puțini, au scăzut mult salariile și e mai greu să atragi jucători din afară cu calitate peste medie. Când am venit eu aici eram internațional portughez de tineret, aveam vreo 70 de meciuri în prima ligă din Portugalia. Iar eu am fost atras de Liga I din România, pe care îl vedeam un campionat puțin peste nivelul Portugaliei. Acum e mai greu să atragi jucători de calitate mare din afară”, opinează fotbalistul portughez care a strâns aproape 200 de meciuri în Liga I, la formațiile Politehnica și CSMS Iași, FC Brașov, FC Vaslui și Universitatea Cluj.
Fostul fotbalist care va împlini 37 de ani în luna iunie și-a amintit și de primul „șoc” pe care l-a avut la Politehnica Iași. Sâmbătă a semnat contractul, iar a doua zi a urmat o deplasare de 16 ore cu autocarul până la Debrecen, în Ungaria, unde echipa pregătită la acea vreme de antrenorul Ionuț Popa a efectuat cantonamentul. Obișnuit să facă deplasările cu avionul, cum era în Portugalia, Viveiros a rămas uimit când a auzit că va merge la Debrecen cu autocarul. „În 2008 am venit la Poli Iași. Am semnat sâmbătă, iar domnul președinte Sorin Boca mi-a spus «Vezi că mâine avem 16 ore de mers cu autocarul». Am crezut că glumește. Nu ai cum… «Sigur, mergem la cantonament», mi-a spus. Am întrebat, nu cu avionul? Sigur cu autocarul? A doua zi am făcut 16 ore până la Debrecen.
Nu știam pe nimeni, a fost foarte greu, dar pe drum am avut timp să-i mai cunosc pe băieți. A fost primul meu șoc când am venit la Iași, pentru mine nu era normal să fac 16 ore cu autocarul. Era ciudat, dar m-am acomodat. Îmi aduc aminte de Sorin Boca (n.r. fost președinte la Poli Iași), care era un om excepțional, avea o relație incredibilă cu jucătorii. Iar Ionuț Popa era incredibil în vestiar. Omul ținea un vestiar cu glumele, era incredibil! Îi transmit sănătate multă, am auzit că are probleme de sănătate, sper să își revină cât mai repede”, își amintește Nuno.
Lusitanul spune că a învățat câte ceva de la fiecare antrenor pe care l-a avut în Liga I, indiferent de notorietatea sau pregătirea lui. Cea mai mare încredere i-a dat-o italianul Cristiano Bergodi, la Iași, dar nu-l poate uita pe „portughezul” Marius Șumudică, cu care a lucrat la FC Brașov. Și pe care îl știa de pe vremea când tehnicianul român a evoluat la Madeira, ca fotbalist.
„Toți antrenorii și-au pus amprenta asupra mea, și bun și rău. Am prins antrenori cu o calitate foarte bună, de la toți am rămas cu ceva. Cristiano Bergodi, la Poli Iași, a fost un antrenor care mi-a dat foarte multă încredere. Asta după 6 luni cu Ionuț Popa, care m-a lăsat mai mult să mă acomodez. Bergodi mi-a dat încredere și am făcut 6 luni foarte bune cu dânsul. Cristiano Bergodi rămâne pentru mine un antrenor important, mi-a plăcut foarte mult”, a povestit fostul fotbalist.
Nuno a trecut apoi la Șumudică, pe care l-a lăudat pentru faptul că știa cum să țină unit un vestiar cu caractere diferite: „La Brașov l-am avut pe Marius Șumudică, era un personaj incredibil. Vorbea portugheză, pentru că jucase și el la Medeira când eram eu mic, îmi aduc aminte de el. A fost un antrenor foarte bun. De atunci ne spunea întotdeauna că o să ajungă el mare antrenor. Că o să ajungă sus, la echipe mari din afară și uite că a ajuns în Turcia și face treabă bună acolo. Cum era atunci? Era nebun, da! Șumudică era nebun și atunci. Un personaj.
Are o manieră de a lucra care ține grupul unit și asta e foarte important. Antrenorii, acuma, mai mult decât tactic trebuie să știe să vobească cu jucătorii, să-i țină aproape. Ca și conducătorii. L-am avut pe Florin Prunea președinte la Iași. Știe să țină jucătorii, știe să vorbească, a fost și el fotbalist și știe limba jucătorilor. Șumudică e la fel, știe să aibă o relație foarte bună cu jucătorii. Și cu cine joacă, și cu cine nu joacă. Asta e mai important decât tactica la un moment dat. L-am avut și pe Adrian Szabo, un antrenor care știa să țină grupul, un om de cinci stele. Un antrenor foarte bun tactic a fost și Ionuț Badea, care lucra foarte bine, iar la Cluj l-am avut pe Mihai Teja”.
După 8 ani petrecuți în fotbalul românesc, Nuno Viveiros se uită în spate cu mândrie și își aduce aminte cu plăcere de acele momente. A rămas cu amintiri frumoase, dar nu poate uita nici momentele neplăcute, cum ar fi pierderea unei sume importante de bani – 170.000 de euro, la cluburile Poli Iași, FC Vaslui și Universitatea Cluj.
„România a fost o parte importantă din viața mea și am rămas cu multe amintiri frumoase. Când mă uit în spate sunt mândru de ce am realizat în România. La un moment dat eram al treilea străin ca număr de meciuri în Liga I. Mă bucur că mă sună lumea din România și își aduce aminte de mine. Am avut și momente frumoase, dar și neplăcute. Din fericire, mai multe plăcute. Cele neplăcute? Cluburile s-au închis, au intrat în faliment și am rămas fără foarte mulți bani. O avere, undeva la 170.000 de euro. La Vaslui am rămas fără vreo 75.000 de euro, la Universitatea Cluj fără 30.000 și la Poli Iași cam 65.000 de euro”, și-a amintit, după care a povestit un episod petrecut la Hotel Racova, unde a încercat să-l convingă pe Adrian Porumboiu să-i dea banii restanți: „M-am dus la domnul Adrian Porumboiu, la Hotel Racova la el, l-am prins când venea la birou și am vorbit 15 minute cu el. Domnule Porumboiu, care e treaba cu echipa, cum facem… până la urmă echipa era atunci pe locul 5, luptam pentru cupele europene. Și banii, nimic! Nimeni nu mișca nimic, nimeni nu a vrut să salveze echipa atunci, era ciudat. Am vorbit vreo 15 minute, am plecat, afară mă aștepta soția. M-a întrebat ce am vorbit, ce mi-a spus. Păi am vorbit 15 minute și nu a zis nimic omul. Tot a vorbit, a vorbit, dar nu a zis nimic concret. Nu aveam ce să fac atunci decât să mă uit în față și să plec, să merg mai departe”.
După perioada petrecută la Vaslui, Nuno Viveiros a avut câteva oferte și a ales să meargă la Universitatea Cluj. Fusese curtat cu insistență la acea vreme de FC Botoșani, dar după un an petrecut într-un oraș mic cum era Vaslui a ales să meargă la Cluj, refuzând Botoșaniul. Iar decizia s-a dovedit a fi neinspirată. „Toni Heleșteanu și Cornel Șfaițer m-au vrut atunci la Botoșani, chiar oferta de la Botoșani era mai mare decât la Cluj. Dar am ales să merg la Universitatea Cluj. După ce trăiești un an în Vaslui, îți dai seama că vrei ceva mai bun. Și am zis că aleg să merg la Cluj. Și tot am luat țeapă. Dar mi-a plăcut să joc la Cluj, o echipă cu suporteri incredibili, un club cu tradiție”.
Și la Iași Nuno Viveiros a trăit momente frumoase, dar și neplăcute, cum ar fi o accidentare care l-a scos din circuit o bună perioadă sau o retrogradare.
„Am dat totul pentru echipă la Poli Iași, prima mea echipă din Liga I. M-am accidentat la început de sezon, dar am jucat accidentat pentru a încerca să salvăm echipa. Dar din păcate nu a mers bine și echipa a dispărut atunci. Eu cred că mi-am făcut datoria la Poli Iași, dar la CSMS poate nu.
Al doilea sezon la Poli Iași a fost cel mai greu, pentru că m-am accidentat la ultimul meci, cu Rapidul. Mi-am rupt genunchiul cu o zi înainte să plec în Portugalia și am stat vreo 3 luni. Am pierdut tot turul și am revenit sută la sută abia în retur. Dar păstrez amintiri foarte frumoase din primul an la Poli Iași”.
În momentul venirii la Iași, Viveiros era internațional de tineret în Portugalia și îl avea coleg la lot pe Cristiano Ronaldo, cel care avea să devină unul dintre cei mai buni fotbaliști ai planetei. „L-am prins pe Ronaldo la tineret și era incredibil încă de atunci, avea o voință incredibilă. Totuși, la acel moment eu cred că Ricardo Quaresma era peste nivelul lui Ronaldo la calitate tehnică.
Dar Ronaldo a crescut enorm datorită muncii, mentalității. Atunci era un copil, dar deja peste nivelul celorlalți, juca meci de meci în Liga I, la Sporting Lisabona. Știam că va ajunge un jucător mare, dar sincer nu am crezut niciodată că va deveni cel mai bun din lume sau chiar cel mai bun din toate timpurile”, spune Viveiros.
După plecarea din România, în 2016, Nuno a mai jucat încă trei ani, un sezon în liga secundă, la Uniao Madeira și alți doi ani la o formație de liga a treia. Spune că ar mai fi putut juca încă 2-3 ani, se simțea foarte bine fizic, dar nivelul era prea slab și a decis să agațe ghetele în cui. „Am jucat în Liga a 2-a, la Uniao Madeira, am încercat să promovăm, dar am terminat pe locul 3. Apoi clubul a avut niște probleme și am plecat. Am mai jucat doi ani în liga a 3-a, iar anul trecut mi-am încheiat cariera și am trecut conducător. Mai puteam juca vreo 2-3 ani fără probleme, fizic eram foarte bine, dar m-am retras pentru că nivelul nu era la așteptările mele. Am jucat mulți ani la cel mai înalt nivel în primele ligi din România, Portugalia, Grecia, iar la liga a 3-a mentalitatea e alta”.
Nuno este înscris la Facultate și urmează cursuri de management sportiv, sperând ca pe viitor să lucreze la un club în funcția de director sportiv. Poate chiar în Liga I din România. „Acum fac Facultatea de Management Sportiv. Am fost director sportiv la Madeira, dar am prins o parte de fotbal pe care nu o știam. Nu e ușor să faci management sportiv la un club acum, sunt multe probleme. Și e un lucru care mă îngrijorează. Dacă jucătorii sunt profesioniști, arbitrii sunt profesioniști, de ce președinții de cluburi nu sunt profesioniști? De ce nu fac cursuri? Ca director sportiv am venit cu niște idei, dar unii parcă nu vor să schimbe nimic, iar asta mă îndepărtează de fotbal”.
Politehnica Iași (2008-2010, 45 de meciuri, 1 gol)
FC Brașov (2010-2013, 78 de meciuri, 3 goluri)
FC Vaslui (2013-2014, 24 de meciuri, 3 goluri)
Universitatea Cluj (2014-2015, 26 de meciuri, 4 goluri)
CSMS Iași (2015-2016, 26 de meciuri, 2 gluri)
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER